Pe cand israelitii se aflau in mana Filistenilor pe o durata de patruzeci de ani, pentru relele facute, Ingerul Domnului vesteste mamei lui Samson inceperea mantuirii neamului prin nasterea copilului, poruncind: "si acum pazeste, nu bea vin nici beutura imbatatoare si nu manca nimica necurat. Ca iata tu vei zamisli si tu vei naste fiu."
La varsta maturitatii Samson ajunge un luptator temator si vestit impotriva Filistenilor, care stapaneau Israelul. Fiindca iubea o femeie in valea Sorec, Dalila, dusmanii sai au vrut sa afle cu ajutorul ei in ce consta puterea sa, promitandu-i rasplata mare in bani. Dupa ce rezista unor incercari Samson marturisi : "Daca ma voi rade - puterea mea se va departa de la mine si voi slabi si ma voi face ca tot omul". Vicleana alila il adoarme cu mangaieri si ii rade "cele sapte suvite ale capului sau", facand astfel sa-l paraseasca puterea.
Samson este prins de dusmani si inlantuit, dar in prizonierat ii va creste iarasi parul, revenindu-i puterea si surpand peste dusmanii sai casa in care acestia petreceau.
Parul lui Samson reprezinta o sursa tainica puterii cuiva, iar "foarfecele Dalilei" semnifica instrumentul prin care viclenia are castig de cauza. Samson este forta naiva, iar Dalila, prefacatoria si nestatornicia feminina. In acest sens, apare evocata intamplarea la Mihai Eminescu, in "Scrisoares V": "Cand cocheta de-al tau umar ti se razima copila,/ Dac-ai inima si minte te gandeste la Dalila."