Interviul mult asteptat

Am fost in sfarsit sunata sa ma duc la interviu. Intr-un fel fericita ca am fost sunata, in alt fel putin dezamagita ca nu era in domeniu. Oricum tot era bine. Asa ca ii spun si prietenului meu si se bucura evident.
Eu in schimb stiam ca o sa raspund iar la aceleasi intrebari, sa vad aceleasi fete fortate de zambete, acelasi te sunam noi.
M-am dus in schimb increzatoare ca poate poate o sa fie bine si in sfarsit imi voi gasi ceva. Nu neaparat de bani ci de faptul ca pot iesi din rutina.
Asa ca m-am dus, bine ca era foarte aproape de casa si m-au intervievat 2. O fata si un baiat. Si incep spectacolul.

Sa le spun despre mine, ce studii am, de ce vreau sa ma angajez nivelul salarial si restul de genul. Aceleasi cacaturi, aceleasi intrebari ridicole, doar alta firma.
Chiar daca nu ma vor suna, sunt sigura ca vor veni alte interviuri unde iarasi voi fi intrebata aceleasi chestii.

Ceea ce ma enerveaza cel mai mult la interviuri este faptul ca au atitudinea de superiori. Inteleg foarte bine ca poate in unele cazuri sunt superiori ca si pregatire, dar la un interviu  te privesc de sus, cu o aroganta iesita din comun.
Voi reveni cu detalii privind obtinerea postului.