Fiindca marele Dedal - artistul constructor al labirintului, o invatase pe Ariadna, cum sa-l salveze pe viteazul Tezeu, dandu-i ghemul de ata, ca sa poata gasi calea spre iesire din infernala zidire, regele Minos l-a inchis impreuna cu fiul sau - Icar - in palatul blestematlocuit atunci de Minotaur.
Ajutat de fecior - batranul artist a construit aripi din oase si pene de la jertfele celor de acolo, legandu-le cu fire din vesmintele lor sau lipindu-le cu ceara. El si-a sfatuit fiul sa zboare planand ca vulturul, atragandu-i atentia sa nu se inalte spre soare, fiindca acesta ii va topi ceara, determinandu-i caderea.
Imbatat de plutirea in vazduh, Icar uita indrumarile tatalui sau si zboara tot mai sus. El nu asculta de strigatele desperate ale tatalui si, astfel, ceara, care tinea aripile usoare, incepe sa se topeasca, sa curga si imprudentul tanar se prabuseste in valurile marii.
Daca lui Dedal ii sunt atribuite calitatile artistului desavarsit, tot de el legandu-se ideea omului creator care pastreaza ratiunea comportarii sale fata de opera de arta, de numele lui Icar sunt asociate visul indraznet si gandul neingradit de nici o limita, aspiratia umana capabila de orice sacrificiu, atractia spre infinitul cunoasterii.
"Zborui lui Icar" semnifica, totodata, dificultatile, uneori, fatale, pe care le intampina orice fapt uimitor prin noutatea lui, sfidator pentru prejudecati.