Back home!
Toti scriu despre succes , despre cum ajungi la apogeul carierei, toti scriu despre cum e bine sa faci lucrurile.
Eu simt ca trebuie scriu despre teoria esecului…multi au scris carti despre asa ceva, dar eu pot spune ca am simtit pe pielea mea ce inseamna sa ajungi sub pamant, sa nu te poti ridica, sa fii neputincios… multi mi-au intins o mana si vreau sa le multumesc.
Frica e cel mai mare prieten al esecului… prima data am simtito in societate cand imi era frica sa zic ceea ce imi trecea prin cap, apoi cand imi era frica sa discut cu o fata, crezand ca ma va refuza fara macar sa incerc, imi e frica de orice refuz,imi e frica sa gresesc, am dat kix…
Frustralile stau la fiecare colt si iti pun o piedica, poate poate te apropii de esec, totul ma apasa, incepeam sa ma frustrez ca altu e mai bun ca mine, oamenii din generatia mea ma lasau in urma, ramaneam sa imi pierd vremea intr-un colt intunecat,m-am retras, iar am dat kix…
Scuzele le cautam atunci cand nu acceptam ceea ce suntem si nu vrem sa aducem nici o schimbare, astfel mi-am format un mediu in care aveam dreptate tot timpul, cautam scuze, chiar daca nu gaseam, dadeam vina pe altii, numai eu sa nu am sentimentul de vinovatie, cu gandul ca am dreptate, i-am dezamagit pe toti din jur, iar am dat kix…
Ies din anonimat prin ceva ciudat,prind curaj, ajung sa am un avant fenomenal, dar uit pe la mijlocul drumului pentru ce alergam si-mi gasesc alt drum, apoi imi zice cineva, trage de mine si ma aduce pe linia de plutire,dar tot am dat kix…
Toate cheile esecului sunt roz , devin negre cand le folosesti.( e greu de explicat ideea asta, dar cine o intelege e pe drumul cel bun
Cand alergi dupa 2 iepuri nu prinzi nici unu, nici pana acuma nu am inteles ideea asta,din aceasta cauza tot timpul fac cate 3-4 lucruri si nici unu bine, iar am dat kix…
Creativitate zero, viata sociala zero, colegii nu ma cautau, prietenii nu ma mai sunau, incepeam sa ma intreb daca mai am un rost, eram kix…
Oamenii care tineau la mine mi-au mai dat o sansa, iar mi-am batut joc de ea, dar poate am constientiza ca biletele de tren se termina…
Iar prea multe posibilitati…. oare pe care sa o aleg???
Un lucru e sigur, in fiecare zi ma lupt sa fiu un agent al schimbarii, stiu spre ce trebuie sa ma indrept!
Toti scriu despre succes , despre cum ajungi la apogeul carierei, toti scriu despre cum e bine sa faci lucrurile.
Eu simt ca trebuie scriu despre teoria esecului…multi au scris carti despre asa ceva, dar eu pot spune ca am simtit pe pielea mea ce inseamna sa ajungi sub pamant, sa nu te poti ridica, sa fii neputincios… multi mi-au intins o mana si vreau sa le multumesc.
Frica e cel mai mare prieten al esecului… prima data am simtito in societate cand imi era frica sa zic ceea ce imi trecea prin cap, apoi cand imi era frica sa discut cu o fata, crezand ca ma va refuza fara macar sa incerc, imi e frica de orice refuz,imi e frica sa gresesc, am dat kix…
Frustralile stau la fiecare colt si iti pun o piedica, poate poate te apropii de esec, totul ma apasa, incepeam sa ma frustrez ca altu e mai bun ca mine, oamenii din generatia mea ma lasau in urma, ramaneam sa imi pierd vremea intr-un colt intunecat,m-am retras, iar am dat kix…
Scuzele le cautam atunci cand nu acceptam ceea ce suntem si nu vrem sa aducem nici o schimbare, astfel mi-am format un mediu in care aveam dreptate tot timpul, cautam scuze, chiar daca nu gaseam, dadeam vina pe altii, numai eu sa nu am sentimentul de vinovatie, cu gandul ca am dreptate, i-am dezamagit pe toti din jur, iar am dat kix…
Ies din anonimat prin ceva ciudat,prind curaj, ajung sa am un avant fenomenal, dar uit pe la mijlocul drumului pentru ce alergam si-mi gasesc alt drum, apoi imi zice cineva, trage de mine si ma aduce pe linia de plutire,dar tot am dat kix…
Toate cheile esecului sunt roz , devin negre cand le folosesti.( e greu de explicat ideea asta, dar cine o intelege e pe drumul cel bun
Cand alergi dupa 2 iepuri nu prinzi nici unu, nici pana acuma nu am inteles ideea asta,din aceasta cauza tot timpul fac cate 3-4 lucruri si nici unu bine, iar am dat kix…
Creativitate zero, viata sociala zero, colegii nu ma cautau, prietenii nu ma mai sunau, incepeam sa ma intreb daca mai am un rost, eram kix…
Oamenii care tineau la mine mi-au mai dat o sansa, iar mi-am batut joc de ea, dar poate am constientiza ca biletele de tren se termina…
Iar prea multe posibilitati…. oare pe care sa o aleg???
Un lucru e sigur, in fiecare zi ma lupt sa fiu un agent al schimbarii, stiu spre ce trebuie sa ma indrept!