Urmaream zilele trecute o emisiune cu un etolog felin excentric care se ocupa de rezolvarea problemelor cu pisicute neastamparate. Pe romaneste, daca pisoiul a luat-o razna si face din casa ta o mare litiera si din tine un dispozitiv de ascutit ghearele, il chemi pe nenea asta si te rezolva. Majoritatea celor care apeleaza la individ sunt cupluri la inceput de drum. Iar un aspect mi-a atras atentia la emisiune: 9 din 10 barbati afirma ca daca nu se rezolva problema animalului, vor parasi casa si fata. In acest timp, 1 fata din 10 refuza sa mai pastreze pisica daca aceasta nu se cuminteste, dar fetele nu pun problema parasirii caminului conjugal. Interesant procentul?
Eu zic ca DA! Viziunea siropoasa a cuplurilor care isi iau un animalut de casa pe post de “copil” a inceput brusc sa capete o importanta mare in mintea mea. Exista un sambure de adevar in aceasta situatie, fiindca responsabilitatea unei fiinte care depinde de cei doi “parinti” surogat este aproximativ aceeasi in cazul unui catelus, pisoias sau bebelus. In corelatie cu reactiile pe care le au barbatii din emisiune, atunci cand apar probleme mari, ei abandoneaza familia, in loc sa prefere sa incerce macar sa rezolve. Concret, in locul unei pisici care zgarie poate fi un bebelus care plange prea mult. Mama risca sa ramana singura cu copilul doar fiindca tatal nu suporta plansul si nu se poate odihni.
In cazul emisiunii, nenea etolog rezolva problema cu pisica, iar cuplul este fericit din nou, iar domnul nu mai pleaca de acasa. Dar oare chiar asa este? Chiar nu va decola urgent la urmatoarea problema majora a cuplului?
Un caz anume mi-a deschis ochii: barbatul lovea pisica familiei care devenise agresiva cu el. Sotia nu stia nimic despre “hobby-ul” sotului. Etologul l-a facut pe barbat sa marturiseasca si sa promita ca nu va mai ridica mana asupra pisicii. Dar te gandesti la ce ma gandesc si eu? In locul pisicii poate fi un copil, sau chiar sotia barbatului. Oare acele femei chiar nu vad nimic? Daca un om este capabil sa loveasca un animal micut, care nu se poate masura cu forta unui barbat, dar cat de cat se poate apara, cu siguranta acelasi barbat este capabil sa-si loveasca sotia sau chiar si copilul. Iar un copil nu se poate apara!
Eu zic ca DA! Viziunea siropoasa a cuplurilor care isi iau un animalut de casa pe post de “copil” a inceput brusc sa capete o importanta mare in mintea mea. Exista un sambure de adevar in aceasta situatie, fiindca responsabilitatea unei fiinte care depinde de cei doi “parinti” surogat este aproximativ aceeasi in cazul unui catelus, pisoias sau bebelus. In corelatie cu reactiile pe care le au barbatii din emisiune, atunci cand apar probleme mari, ei abandoneaza familia, in loc sa prefere sa incerce macar sa rezolve. Concret, in locul unei pisici care zgarie poate fi un bebelus care plange prea mult. Mama risca sa ramana singura cu copilul doar fiindca tatal nu suporta plansul si nu se poate odihni.
In cazul emisiunii, nenea etolog rezolva problema cu pisica, iar cuplul este fericit din nou, iar domnul nu mai pleaca de acasa. Dar oare chiar asa este? Chiar nu va decola urgent la urmatoarea problema majora a cuplului?
Un caz anume mi-a deschis ochii: barbatul lovea pisica familiei care devenise agresiva cu el. Sotia nu stia nimic despre “hobby-ul” sotului. Etologul l-a facut pe barbat sa marturiseasca si sa promita ca nu va mai ridica mana asupra pisicii. Dar te gandesti la ce ma gandesc si eu? In locul pisicii poate fi un copil, sau chiar sotia barbatului. Oare acele femei chiar nu vad nimic? Daca un om este capabil sa loveasca un animal micut, care nu se poate masura cu forta unui barbat, dar cat de cat se poate apara, cu siguranta acelasi barbat este capabil sa-si loveasca sotia sau chiar si copilul. Iar un copil nu se poate apara!