Oda canii de cafea

Cana de cafea de dimineata e magica, e gura de eden, ea imi desumfla fata si ma face sa nu mai tremur. Cana de cafea e minune pura, e viata, mai ales daca e bauta de dimineata. Cana de cafea cuvinte n-are, ea nici macar nu cunoaste limitele sufletului uman, insa stie sa-l aline, oricat ar fi el de daramat. Dimineata la 12 cand te trezesti (atunci e dimineata mea) si sorbi o gura de cafea parca lumea in jur se schimba si nimic nu mai e posomorat, nici macar ochii crapati, inchisi abia la 6 dimineata nu mai sunt suparati. In plus cand stii ca se-ncalzeste si sobita, parca mai repede deschizi gurita.

Eh, asta ca sa stiti ca o cafea buna nu se bea in doi. Cafeaua buna se bea cu o pisica si cu Thievery Corporation in tihna. Apoi aprinzi o tigara, in cazul in care fumezi, te uiti la ce soare-i afara, te plimbi prin viata, arunci ochii in nori, visezi ca zbori, si-apoi tragi bine obloanele si te scufunzi in bucatarie pe un coltar de unde incepi sa scrii ganduri, o mie. Te opresti mai sorbi o gura de cafea, parca totul devine mai real, te ineci din ce in ce mai mult in ganduri si timpul zboara, tu devii banal. Ti-e somn...ai mai bea o cafea dar pe la 5 dupa masa, mai bine tragi un pui de somn sanatos ca sa poti sa te intorci iar la munca si mai pofticios. Dormi pana la 7 sau pana la cat ti-e cheful, apoi faci iar o cafea, la ibricul turcesc si parca viata invie pana la 6 dimineata si mai tragi un cui, mai sorbi un vin rosu si uite "asta-i viata" iar pana atunci, daca tot e de la 7, alergi zilnic la teatru, sa nu pierzi nimic din toate, vii acasa si pictezi norii, ori galaxiile ori ce vrei tu si pana vezi ca ceasu' se-nsereaza, iti dai drumul la chef si mai citesti un sonet doua, apoi iei Biblia in brate sa vezi cine mai guverneaza.

Unii au luat-o razna de la vicii, altii pur si simplu s-au descoperit.

Mai sorbi un pic de cafea, asa mai rece ca-i buna rau. Mai bagi o tigara sa fie pentru sufletul tau. Iar pana la 6 - 7 dimineata vezi ce poti face ca sa-ti traiesti viata. Mai tragi pisica de coada (la propriu), mai bei o tuica mica si scrii pana mintea-ti sta-n loc. Apoi plictisit te pui in pat cand canta cocosul si clopotele bat pe Mitropoliei, de buna dimineata si tu mai stai putin si iti blestemi viata.
A mai trecut o noapte, o zi din tine, o clipa pierduta departe de oameni. Departe de sociatea acra, care nici macar nu mai stie cum sa nu fie seaca. Cu gandul ca ai sa adormi, te calmezi, stai lacom in perna, o arunci deasupra capului sa nu-ti mai zgarie pisica ochii si incerci sa zici o rugaciune, ca asa poate totul incepe bine. Dar nu poti sa dormi, atipesti putin, apoi te gandesti "rahat in ea nevroza, rahat in insomnii", injuri de doua ori febril si-apoi incet, de teama sa nu devii senil atipesti inca o ora, te trezesti si viata incepe CU INCA O CANA MAGICA DE CAFEA! Si-acum magia ia o forma, viata capata sens, zambetul siret sta si el mai sters.