5 motive pentru o vacanta in Egipt

Multi turisti aleg sa evite vizitarea Egiptului, motivandu-si optiunea pentru costurile ridicate pe care le implica o calatorie in aceasta tara. Totusi, acesta nu este un argument consistent, in special daca iti planifici concediul cu cateva luni inainte, deoarece early booking permite un cost total, al unei calatorii, cu 30% mai ieftin, daca rezervarea este facuta printr-o agentie de turism.
Motivul principal pentru care Egiptul este o destinatie ideala de vacanta este bogatia culturii acestor locuri, „diversitate” fiind singurul cuvant ce poate defini complet acest colt de lume. Langa constructii vechi de mii de ani se ridica, astazi, cladiri dintre cele mai moderne. Alaturi de oameni imbracati in costum, mergand spre biroul lor, se plimba cei imbracati in costume traditionale. Camilele stau linistite langa masini sport, iar la acelasi restaurant de unde puteti comanda o pizza, puteti servi si o portie de Kesiaah sau Mahshi.
Iubitorii de istorie stiu ca, cel putin o data in viata, trebuie sa vada celebrele piramide sau Valea Regilor. Insa nu doar cei care apreciaza trecutul vor gasi un motiv consistent sa viziteze aceste locuri, ci si cei carora le plac teoriile conspiratiilor, piramidele fiind unele dintre cele mai controversate constructii ale tuturor timpurilor.
Pentru un roman aflat in concediu in Egipt, imaginea unei noi lumi se va deschide, efect puternic amplificat de nuantele exotice ale acestei tari. Desertul, animalele, obiceiurile, imbracamintea, bucataria, constructiile – toate difera, cu mult, fata de cele cu care suntem obisnuiti, in viata de zi cu zi, astfel incat intreaga experienta nu va fi doar una remarcabila, ce va crea o puternica impresie asupra memoriei, dar si o ocazie ce ofera posibilitatea de a invata si a ne schimba stilul de viata, adaptand unele dintre cele mai bune elemente ale celui egiptean, la noi acasa.
Egiptul gazduieste doua dintre cele sapte minuni ale lumii antice: Marea Piramida din Giza, langa Cairo, si Farul din Alexandria, care, din pacate, astazi, nu mai exista, el fiind daramat de un cutremur din 1303. Totusi, turistul mai poate vedea, inca, ramasite ale lui, gasite de scafandri pe fundul marii si, de asemeni, fortareata construita de catre mamelucul Qaitbay, in 1480, pe locul acestuia.
Un ultim motiv pentru care sa vizitezi Egiptul este constituit de serviciile pe care resorturile dedicate turistilor le ofera. Ofertele Egipt sunt desprinse, parca, din filmele care prezinta luxul si calitatea, resorturile din Egipt sunt, adeseori, comparabile cu o oaza in mijlocul desertului, deoarece, printre zecile de dune de nisip, ele se ridica, inconjurate de o vegetatie bugata si racoroasa. Chiar daca, la o prima vedere, cazarea intr-un hotel de acest tip pare una foarte scumpa, in fapt, prin early booking, pretul ei devine unul convenabil, in special daca luam in considerare minunatiile ce pot fi vazute in aceasta tara.

Singurătatea înaintează.

 Înainte, rolul gânditorului era să pretindă că, deşi incapabil să furnizeze răspunsuri, putea totuşi să modifice întrebările, unghiul de atac al reflecţiei.
       Azi i se spune simplu: Aveţi răspunsuri? Păcat, nu mai există nici o întrebare.

       Dezbatere – măsura în care ecologismul e azi idiotul util al liberalismului. Superficială.

       Elisabeth Lévy: ‘Oamenii care au copii nu ştiu ce e fericirea de a nu avea’.

       The Verdict (1982), Agora (2009).

       Effroyables imposteurs, documentar cu un aer serios pe Arte; voga complotismului pare să-şi atingă climaxul.

       Nouă arhivă de scrisori Bloomsbury ajunsă publică, în special ale lui Clive Bell către Frances Partridge, din ’41, după moartea Virginiei: ‘intrase în încă una dintre acele lungi şi agonizante depresii de care a avut, deja, de câteva ori parte. (…) Perspectiva a doi ani de nebunie, urmaţi de trezirea într-un gen de lume transformată de alţi doi ani de război, era de o asemenea natură încât nu pot fi sigur că nu a fost înţeleaptă’.
       Detalii terifiante despre moartea lui Carrington; era încă în viaţă şi conştientă după câteva ore de la focul de armă, când Ralph şi Frances sosesc la Wiltshire.

       Întors acasă, mă gândeam, îngrozit un pic de spectacolul străzii, că nu se va scrie prea curând ceva despre reaproprierea spaţiului comun, a substanţei colective a vieţilor noastre. Diverse asociaţii au protestat când, în Occident, firmele au dorit să polueze luminos cerul cu reclame; era pragmatic şi poetic deopotrivă să laşi un cer pe care se mai pot vedea stelele; în cauză s-a legiferat rapid. Zilele trecute, încercând să merg pe un trotuar, contemplam o maşină tip tanchetă, din acelea foarte mari, care îl barase în întregime, aşezată transversal, într-un mod foarte curios. Cu neputinţă să treci, să faci ceva. M-a cuprins un soi de stupoare şi melancolie. Un fel de oboseală, de asemenea. Nu se va opri. Nu se va opri continua înstrăinare a noastră de orice spaţiu comun. Şi în Occident, sub alte forme, procesul avansează, o mulţime de lucruri comune au trecut în regim privat. Încet dar sigur, pierdem bucată cu bucată o lume care izbutea să mai ofere iluzia solidarităţii. Ni se spune că suntem străini, că e cazul să nu mai pierdem timpul cu umanitatea noastră. Singurătatea înaintează.